Întrebări diverse

Acatistul Sfântului Acoperământ, în Condacul al doilea, face referire la Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său Sfântul Epifanie.
Sf. Andrei a fost cumpărat de un bărbat din Constantinopol pe nume Teognost, ca rob, în timpul împăratului Constantinopolului Leon al șaselea Înțeleptul sau „Filosoful” (886-912). A fost dat de stăpânul său să învețe Sfintele Scripturi și adesea citea și în timpul slujbelor. Într-o vedenie, Hristos i-a cerut lui Andrei să fie nebun, în ochii oamenilor, pentru El. Din acel moment, Andrei și-a rupt hainele cu cuțitul, ziua o făcea pe nebunul, iar noaptea se ruga.
Citind viața Sf. Andrei și acatistul Sf. Acoperământ, nu pare întâmplătoare nici amintirea Sf. Ioan Teologul, unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului. Într-una din luptele sale duhovnicești cu diavolii, Sf. Andrei i s-a rugat Sf. Ioan Evanghelistul pentru ajutor. După ce demonii au fost izgoniți, Ioan i-a spus lui Andrei că va fi ocrotitorul său până la sfârșitul vieții.
Stăpânul său l-a ținut încă patru luni, i-a părut rău că Andrei „a înnebunit” pentru că ținea la el și i-a dat drumul. Hoinărea pe ulițe, răbda foame, frig și dormea pe unde putea, uneori și pe gunoaie, dar mereu se ruga.
În anul 911, Constantinopolul a fost asediat, iar oamenii s-au adunat în Biserica Maicii Domnului, din cartierul Vlaherne, pentru a-i cere ajutorul. Și Sf. Andrei, spre sfârșitul vieții sale, împreună cu ucenicul său Sf. Epifanie, a mers la această slujbă. Au privit în sus și au văzut-o pe Maica Domnului rugându-se pentru izbăvirea cetății și acoperind poporul cu sfântul său omofor. Împreună cu ea se rugau și Sfinții Ioan Botezătorul, și ocrotitorul Sf. Andrei, Sf. Ioan Teologul. Sf. Andrei l-a întrebat pe ucenicul său: „vezi frate pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”, iar Epifanie i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și mă spăimântez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele”.
Rugăciunea din Icosul al zecelea: „Împărate Ceresc, primește pe tot omul ce se roagă Ție și cheamă numele meu în ajutor”, a fost rostită de Maica Domului pentru izbăvirea cetății, în 911, și a fost auzită doar de Sfinții Andrei și Epifanie.
După cum se observă lucrurile se leagă unele de altele. Au o logică. În continuare, la poarta inimii, bate o altă întrebare: cine era Isus sau Iosua al lui Navi?
În treacăt fiind amintite evenimentele, când evreii au început să cârtească în putiu, fiind scoși de sub robia egipteană, Dumnezeu i-a cerut lui Moise să lovească o piatră cu toiagul, pentru a scoate apă. Moise s-a îndoit de această minune, iar Dumnezeu nu l-a mai binecuvântat să intre în țara sfântă. În locul său, Dumnezeu l-a ales pe Isus al lui Navi. Acesta a fost uns ca arhiereu de Moise și i-a condus pe evrei în pământul promis lor de Dumnezeu. Nici un evreu în vârstă nu a intrat în țara sfântă, ci doar fiii lor. Din cauza cârtirii lor, evreii s-au rătăcit prin pustie vreme de 40 de ani. De ce? Pentru că nu au avut binecuvântarea lui Dumenzeu să ajungă la destinația finală.
În Vechiul Testament există o carte care se intitulează „Cartea lui Iosua” și care prezintă activitatea sa, după moartea lui Moise, în calitate de profet și arhiereu. De ce e amintit în acest acatist? „În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui Israel şi când i-a bătut la Ghibeon şi au fost zdrobiţi înaintea feţei fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: «Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!» Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. (...) Şi n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi în care Domnul să asculte aşa glasul omului; că Domnul lupta pentru Israel” (Cartea lui Iosua, cap. 10, v. 12-14). Se pot observa asemănări între îndrăzneala curată în rugăciune, pentru noi, a Maicii Domnului, înaintea lui Dumnezeu, și cea a lui Iosua.
Sfântul Roman „Melodul” s-a născut în secolul al cincilea, în Siria. A ajuns în Constantinopol în timpul împăratului Anastasie I (491-518) și era nelipsit de la slujbele Bisericii Maicii Domnului din Kiri. Seara mergea la  Biserica din cartierul Vlaherne pentru a participa la slujbele de toată noaptea și iarăși se întoarcea la Kiri. A fost numit paraclisier la Biserica Sfânta Sofia. Nu știa carte, dar așa cum spune și Dostoievski, nu există oameni proști, „unii au o gândire teoretică, iar alții una practică”. Sfântul Roman avea un simț al realității mai profund decât cei care încă descifrau lumea folosindu-se de cărți. Era iubit de patriarhul Eftimie pentru că era foarte priceput ca paraclisier și pentru virtuțile sale. Din acest motiv, a primit de la Eftimie aceeași leafă cum primeau și ceilalți cântăreți. Aceștia din urmă cârteau pentru că erau puși  pe același picior de egalitate cu un nepriceput și îi făceau și necazuri Sf. Roman.
Odată, la vecernia praznicului Nașterii Domnului, venind împăratul în Biserică, cântăreții l-au pus dirijor pe Sfântul Roman, cunoscând că acesta nu știa nici carte și nici să cânte prea bine. A fost făcut de rușine în fața împăratului și a întregului popor și a început a plânge. După ce toată lumea a plecat, slujba terminându-se, Sf. Roman și-a spus off-ul înaintea icoanei Maicii Domnului din Biserica Vlaherne. Ațipind, i s-a arătat Maica Domnului, care ținea în mână o hârtie și i-a spus: „deschide-ți gura”. A mâncat hârtia și imediat s-a trezit. A simțit că mintea nu-i mai era grea, ci lucidă și a înțeles că Maica Domnului a făcut o minune cu el. A mulțumit Maicii, iar la cântarea condacului, s-a urcat iarăși la amvon și a cântat: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fire naște...”. Cântarea aceasta s-a păstrat până azi. Cântăreții și-au cerut iertare, iar patriarhul l-a hirotonit diacon. A alcătuit peste 1000 de cântări în cinstea Domnului, a Maicii Domnului, a Sfinților și la marile sărbători de peste an.
Sărbătoarea Sf. Acoperământ se prăznuiește pe 1 octombrie, a Sf. Roman Melodul, în aceeași zi, iar a Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos, pe 2 octombrie.
Să vă fie de folos