Despre Nunta din Cana Galileii

În Vechiul Testament, observăm adesea binecuvântarea lui Dumnezeu pentru nuntă: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Fc 1, 28). Omul era menit să stăpânească pământul cu autoritatea sa duhovnicească (Sf. Vasile cel Mare). Om = bărbat + femeie. Așa cum există un singur corp, planeta Pământ, dar care are 2 extremități Polul Nord și Polul Sud, tot așa omul e complet atunci când își întâlnește „sufletul pereche”. De ce sunt tinerii neliniștiți până își găsesc jumătatea? Pentru că se simt incompleți, simt un gol în suflet care nu se umple decât cu dragostea celuilalt de gen opus.

Aceeași binecuvântare a nunții e reluată și în cap.8 din Facere: „Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”. „Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: «Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu»" (Fc 17, 5;9). Sarra, femeia lui Avraam, era stearpă, de aceea, e îngăduită la evrei poligamia, pentru a se înmulți evreii cât mai mult și cât mai repede. Avraam intră la Agar, care îl naște pe Ismael: „A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după venirea lui Avram în pământul Canaan, şi a dat-o de femeie lui Avram, bărbatul său. Şi a intrat acesta la Agar şi ea a zămislit” (Fc 16, 3-4). Cum să nască o femeie, dacă nu are loc o unire conjugală? Dar constatăm că această însoțire trupească are loc după binecuvântarea lui Dumnezeu. Sexualitatea e o putere pe care a Dumnezeu a dat-o, dar dacă nu e folosită în parametri normali, în condițiile puse de El, devine o putere periculoasă. Chiar și tratatele de psihologie „intimă” arată că în măsura în care relația de iubire sau relația sufletească dintre doi soți este mai armonioasă, și însoțirea trupească se realizează mai armonios. Amintesc acest lucru pentru a încuraja viața conjugală în familie, în iubire, în locul experienței trupești, de moment, lipsită de responsabilitate sau fidelitate reciprocă. În termeni scripturistici, pentru însoțire trupească este folosit termenul „a cunoscut”, fapt care arată că e necesară mai întâi cunoașterea celuilalt la nivel sufletesc.

Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, în cadrul nunții, se invocă harul lui Dumnezeu, iar bărbatul și femeia devin un singur trup: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup, aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 5-6).

Amintim și elementele de bază ale nunții evreiești:
1) mergeau părinții mirelui la cei ai miresei și făceau un acord (logodna);
2) se oferea un dar miresei;
3) mirele se pregătea de către părinții săi și se ducea să ia mireasa. Lângă mire întotdeauna stătea un cavaler de onoare numit „prieten al mirelui”;
4) avea loc cererea în căsătorie;
5) printr-o binecuvântare, tatăl miresei o încredința mirelui;
6) binecuvântarea tatălui era desăvârșită sau completată de altă binecuvântare a rabinilor;
7) petrecerea care are loc în casa mirelui și care dura cam 7 zile.

În primele veacuri creștine, binecuvântarea nunții de către Biserică era sfințită prin Sfânta Euharistie. Sf. Ignatie Teoforul (+107), episcopul Antiohiei, în Epistola către Sf. Policarp, episcopul Smirnei, spunea că: „trebuie ca cei care se însoară și cele care se mărită, să facă unirea lor cu cunoștința episcopului, ca să fie căsătoria lor în Domnul și nu după poftă”. Tertulian (160-220) spunea că nunta creștinilor este sfântă, pentru că „ este realizată în Biserică, confirmată prin aducere (Euharistie), pecetluită prin binecuvântare, asistată de îngeri și încuviințată de Tatăl”. Odată ce binecuvântarea nunții a fost ruptă de Sf. Euharistie, s-au alcătuit și rugăciuni prin care se realizează Taina Nunții.

Înainte de a avea loc nunta din Cana Galileii, Filip îl cheamă pe Natanael și îi spune: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret” (Ioan 1, 45). Mântuitorul, când îl întâlnește pe Natanael, îi pune acestuia în atenție un lucru intim, un secret pe care nu-l cunoșteau decât Natanael și mama lui: „Mai înainte de a te chema Filip [spre Mine], te-am văzut când erai sub smochin”(Ioan 1, 48). Când Irod a poruncit uciderea tuturor pruncilor la scurt timp după Nașterea lui Mesia, în speranța că-L va ucide și pe Hristos, Natanael a fost aruncat de mama lui într-un sac și a fost așezat sub un smochin din apropiere. Doar așa a scăpat cu viață pentru că soldații nu l-au văzut. Natanael a înțelesc că Hristos trebuie să fie un om deosebit, pentru că-i cunoștea toată viața.
Mai apoi, are loc Nunta din Cana, care este nunta lui Natanael.

1.”Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
2. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.
7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El” (Ioan 2).

„Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu”. La popoarele semite termenul „femeie” era folosit pentru a arăta afecțiunea sau gingășia. Era folosit de mire către mireasă, de fiu către mamă, de către evrei către femeile de cea mai înaltă ținută. Termenul mai este folosit de Mântuitorul către mama Sa fiind pe Cruce: „Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19, 27).

Din bărbat a luat naștere femeia: „Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam” (Facere 2, 22). Din coasta Mântuitorului au curs cele 2 elemente-simbol: apa (Sfântul Botez) și vinul (Sfânta Euharistie), care stau la baza întemeierii Bisericii, iar toți cei care se nasc în Biserică prin Sfântul Botez, pe scurt fiind spus, au posibilitatea de a intra în Împărăția cerurilor. Maica Domnului închipuie Biserica și astfel ea este Noua Evă și mamă a tuturor celor vii. Adam profetic o numește pe Eva mama tuturor celor vii, după scoaterea lor din Eden, când ea era de fapt mama tuturor celor ce mor pentru că: „precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.” (Romani 5, 12).

„Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune”. Textul arată încrederea Fecioarei Maria, care chiar dacă rugăciunea ei către Fiul Său a fost neascultată, totuși forțează o minune. Mirii, dacă fac tot ceea ce le poruncește Dumnezeu, nunta lor va fi binecuvântată.

„Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre”. Vasele de apă erau folosite de evrei pentru curățirea lor în momente importante. Exista obiceiul la evrei ca în fața casei să construiască anumite bazine mici care se umpleau cu apă de ploaie, în care, ulterior, se scăldau pentru a se purifica. La nuntă își spălau mâinile, fața și picioarele. Numărul 6 arată lipsa desăvârșirii, iar 7 înseamnă deplinătatea. Al șaptelea vas era Hristos (Sf. Maxim Mărturisitorul)

„Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus”. Lipsa vinului înseamnă, în plan duhovnicesc, încheierea Vechiului Testament. „Şi le-au umplut până sus” arată belșugul harului și începutul Noului Testament. Ceea ce lipsește se împlinește în Hristos, „pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17). După ce iudeii au consumat apa (învățătura Vechiului Testament), au intrat în criză duhovnicească și a venit Hristos care e vinul cel bun. Apa care s-a transformat în vin e vinul euharistic.

„Scoateţi acum şi aduceţi nunului” sau nașului, care descoperă minunea. Nunul era cel care îi însoțea pe miri și se îngrijea de bunul mers al petrecerii.

„Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El”. Minunea schimbării apei în vin confirmă ceea ce Natanael a spus când L-a întâlnit pentru prima dată pe Hristos, fiind chemat de Filip: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel” (Ioan 1, 49). Mântuitorul binecuvântatează nunta din Cana, care se făcea conform tradiției iudaice, prin participarea Sa.